vineri, 28 decembrie 2012

            Testamentele lui David:Custodia umbrelor 


                                             

            O pala de lumina.Tacere.O silueta se materializa lasand in urma praf.Doi ochi albastri scruntau acum incaperea in cautarea a ceva.Un semineu unde arsese odata un foc,lasa sa se vada ramasitele unei ere de mult apuse,langa in dreapta,si in stanga se desfasura o bibleoteca.Silueta traversa incaperea intr-un zgomot de material rigid si se apropie de semineu.Pe marmura prafuita se afla o frantura de poezie,un poem de adio.

                                           Cuvant de adio
                                           O soapta de mister
                                           Ramas bun...

In lumina difuza ce-si facea loc printre draperiile trase,se putea distinge silueta unei adolescente cu par blond,drept ce-i cadea in valuri pe umeri.Parea inalta dar hainele largi nu lasau sa se vada asta.
       Arunca o privire spre bibleoteca si lua o carte la intamplare,un jurnal.Tresari cand citi primele randuri,baga cartea in geanta greu observabila de pe umarul drept si disparu lasand n urma un alt nor de praf sa se plimbe prin incapere.
            Podeaua scartai iar in camera aparent goala isi facu aparitia o alta umbra.Aceasta persoana parea ca recunoaste locul.Se plimba incet,aranjand lucrurile pe care cealalta persoana le atinsese.Parea o atentie sora cu nebunia.Se apropie de birou si sterse praful de pe cateva hartii.Se aseza pe un fotoliu picior peste picior si incepu sa citeasca avand privirea unui om ce a vazut si revazut lucrurile astea de foarte multe ori.Le indeparta cu foarte multa grija si se scula.O licarire,reflexie a luminii in ochi indica in sfarsit ca respectiva umbra este chiar o persoana.Parcurse traseul pe care l facuse si cealalta persoana ajungand la bibleoteca.Tresarii si vorbi cu voce tare rupand in sfarsit lantul tacerii:
           -Nici nu stii in ce te-ai bagat!si rase...cand termina de ras expresia fetei i se transforma intr-o imbinare de nostalgie si iritare.
           Disparu.

                                                                          *

        La doua strazi mai incolo pe East Way in cafeneaua Mojitoh se faceau pregatirile pentru inchidere.Cand cu un zgomot puternic isi facu aparitia fata blonda.
                   -Caleb!Trebuie sa-ti arat ceva,spuse aceasta scuturandu-se de praf.
              -Lily!De cate ori trebuie sa-ti repet!Ai grija cum iti faci aparitia!Trec oamenii pe aici!Ai uitat ce s-a intamplat data trecuta?Femeia aia a lesinat!
                  -Poti sa incetezi macar o data sa fi un mitocan?Adica...serios?!Am fost la Conac asa cum m-ai rugat.Ti-am adus si un suvenir,dar ma mai gandesc daca ti-l dau.
                    - Oh...Pe bune?!Adica...Bine!Imi cer scuze!
                    -Uite.spuse Lily si ii intinse jurnalul cu o expresie ce radia de mandrie.
                    "Macar odata sper sa apreciezi efortul"gandi Lily si se abtinu sa nu o zica cu vocea tare.
                    -Este extraordinar!Si pun accent pe extraordinar.Nu pot sa cred.Unde ai gasit asta?De fiecare data cand am fost acolo nu am gasit nimic.Doar carti si vechituri.
                    -Inseamna ca nu ai cautat unde trebuie. ii replica Lily senina indreptandu-si atentia spre usa,unde cu un nor de praf ce acum se invartea prin camera isi facu aparitia un adolescent cu par blond si ochii verzi care-si scoase ochelarii intr-o incercare esuata de a scuipa ceea ce parea praf-pe scurt fratele lui Caleb-Jacob.
                        -Altu!Pe bune oameni buni?!Nimeni nu a auzit de discretie in zilele astea?Trebuie sa-ti aduc aminte si tie de episoadele cu diferite persoane traumatizate de aparitiile tale subite?
                        -Esti incurabil!Adica pe langa faptul ca ne tratezi ca pe slugi punandu-ne sa cautam diferite cacaturi pe care oricum nu inteleg la ce le folosesti!
                           -Bun acum ca am mai trecut prin alte melodrame Jacob ce spui sa va explic a mia oara?
                           -Nu am nevoie de explicatii!eu cel putin nu-s batuta in cap sa ma iau la cearta cu tline cand stiu ca oricum cearta este deja pierduta.spuse Lily pe un ton ce se voia superior dar care iesise ca un suierat.
                              -Pe scurt.Daca vrem dracu sa stim de unde vin puterile noastre sau mai bine zis sa ne stim originile trebuie sa cautam!
                              -Ultima pista a fost Christopher Evanesco.Stim ca s-ar putea sa ne fie ruda.Arborele genealogic desenat pe peretele dinspre sud-estul cladirii se opreste la mama noastra si a ei!Care aparaent sunt verisoare de al IV-lea sau al V-lea grad.Ceea ce inseamna ca oarecum ne inrudim.Nu ma mira totusi ca numele noastre par derivate din Ëvanesco".
                                       -Bun si asta ne duce la mamele noastre.Si de acolo?Adica ar fi rebuit sa le intrebam pe ele.spuse Jacob ranjid intr-un fel pe care Caleb il numea bovin.
                                       -Asta e ideea.Daca ele ar fi vrut sau ar fi stiut ne-ar fi spus.In schimb mamele noastre par ca se urasc.Si plus ca ca nu stim daca ele stiu. adauga Lily fiind iar distrasa de data asta de telefonul ce ii bazaia intr-unul din buzunarele blugilor.
                                      -Rahat...E Christine!...Da Christine?
                                     Un ton sarcastic isi facu drum liber prin microfonul telefonului:
                                     -Care-i treaba amigo?Unde se afla gasca de tocilari acum?
                                    -Pfff...Suntem la cafeneaua Mojitoh unde lucreaza Caleb.De ce?Si pentru numele lui Dumnezeu de ce tii neaparat sa te iei de ei doi?